Am trecut pe Reason 4.0 de la varianta 3.0. Impresionant… Au fost ceva probleme din cauza controller-ului meu MIDI, un CME UF6. In timp ce cantam cu un instrument, ramaneau note “agatate” sau unele nu se auzeau (dadeam in clapa de 3 ori se auzea doar de 2 ori). Am rezolvat printr-un update de drivere de la producator (DOOOH!!!).

Sunetele sunt impresionante, controalele beton. Reason este SINTETIZATORUL si SAMPLERUL infinit de versatil.

De fapt, eu utilizez Reason ca Rewire Device in Cubase. Asta e, Steinberg are o interfata mult mai versatila din punct de vedere al editarii

Cuplate amandoua:

O mica prezentare a ceea ce poate face Reason 4.0 mai jos

Genial. Absolut genial. Beton strategia de nisa.

Pantech a lansat un telefon mobil bazat pe conductia sunetului prin oasele fetei. Ce inseamna asta: sunetul este transmis in craniul celui care vorbeste la telefon, prin intermediul vibratiilor, care sunt preluate de urechea interna. Modelul Pantech A1407PT are un difuzor cu transmisie prin oasele fetei, atasat pe telefon – pe care utilizatorii il tin lipit de cap pentru a “auzi” conversatia.

Mi se pare extrem de bine nisat pentru angajatii care lucreaza in medii extrem de zgomotoase (constructii, aeroporturi, trafic subteran etc.) sau care au suferit vreun accident si auzul le este afectat.

Uite cum se “vorbeste” la acest telefon

Cred ca mai are o nisa pe care producatorii nu au identificat-o. Pentru domnisoarele care au chef de un cyber, e unealta potrivita de “discutii” . Nici nu vreau sa ma gandesc cat o sa se “umfle” factura la telefon.
Usor, nu va entuziasmati, nu a ajuns inca in Europa !

Exista pe lumea asta un instrument la care se canta fara sa-l atingi. Da, chiar asa. Cu ajutorul mainilor, dar…fara contact. Pare ciudat nu? . Deloc.

Theremin-ul este un instrument care functioneaza ca un condensator electric, dual. O armatura este reprezentata de o antena iar cealalta de mana celui care interpreteaza la el. Prin modificarea distantei intre mana si antena se altereaza natura semnalului electric. Antena din plan orizontal (cea rotunda) controleaza volumul, iar cea din plan vertical pitch-ul (adica nota).

Eu am unul precum cel negru din poza de mai sus si sunt tare mandru ca e produs chiar de Moog (ma oftic ca nu am luat unul cu autograful lui Robert Moog pe el ).

Ia priviti cum se canta la instrumentul asta. Eu nu am reusit inca, si nu cred ca voi reusi sa “interpretez” ca mesterii din filmulet. Dar ma chinui…

Am ramas foarte placut surprins aseara, in timp ce ascultam la radio un interviu cu un distins dirijor roman (scuze ca nu imi aduc aminte acum numele), ca unealta de lucru hulita de muzicienii ce au studiat la Conservator (da, calculatorul … boooooo!!!), incepe sa devina ceva obisnuit pe mari scene din lume, unde se interpreteaza muzica clasica.

Ciprian m-a sunat mai demult sa imi arate un reportaj despre muzica noastra contemporana si modul in care intervine computerul. Mi s-a parut extrem de nisata abordarea, insa uite ca se intampla .

Legat de controllere, muzica “pe calculator” si “virtuozi in ale manuitului de clape si samplere am ramasc masca vazand cum Jeremy Ellis a facut senzatie la standul Propellerheads, printr-o reprezentatie live pe cateva controllere midi si un microfon.
Ah, era sa uit: Reason e tatal lor. Watch and learn !

In urma intrebarilor primite de la niste amici de-ai mei produceri, m-am decis sa discut un pic despre mastering si parti din acesta.

O intrebare primita de la un amic ce incearca sa isi faca singur masterul la piese suna asa: Nu-i asa ca EQ-ul si filtrarea ar trebui sa se faca dupa compresie, deoarece aceasta “coloreaza” EQ-ul daca este facut inainte? Daca da, de ce? Nu ar trebui macar filtrat zgomotul (low, cel de 50 Hz – fundamentala curentului electric in 99% din Europa) inainte de compresie?

Nu exista reguli clare si rapide aici. Multe au de-a face cu modul vostru de lucru, si, pentru schimbari subtile de EQ, chiar nu cred ca este importanta ordinea in care se “inlantuiesc” cele doua procesoare (asa numitul “plugin chain”, pentru cei care lucreaza cu plugin-uri DX sau VST). Cu toate acestea, exista o ratiune pentru care ar trebui sa compresati inainte sa aplicati EQ, in special atunci cand sunteti la inceput in ale procesatului.

Sa spunem, pentru moment, ca aveti deja un preset de compressor care va place pentru un anumit track din mix, si apoi decideti sa utilizati un EQ de precompresie pentru a ajusta tonalitatea track-ului. Orice crestere sau scadere in controalele EQ-ului va modifica nivelul global al semnalului relativ la pragul (threshold) compresorului – pe care deja l-ati ales – si, deci, va altera sunetul compresat care va placea, asta in cazul in care nu modificati setarile de prag si/sau raport (ratio) pentru a compensa.

Ceea ce am simtit intotdeauna este ca EQ-ul de pre-compresie apare, de obicei, ca mai putin responsiv ca un EQ post-compresie, deoarece gain-ul de intrare al compressorului tinde sa atenueze micile modificari ale sunetului.

In practica, eu utilizez EQ dupa compresie pentru toate task-urile de procesare tonala, prin urmare, nu imi mai fac probleme ca cele doua efecte ar interactiona ciudat. Daca vreodata aplic EQ inainte de compresie, atunci o fac numai cand am probleme in a face compressorul sa raspunda potrivit. Un exemplu comun este cand se inregistreaza o chitara acustica avand microfonul prea aproape de corzi. In aceasta pozitie, se inregistreaza un spectru bogat de frecvente joase, iar acestea pot “lovi” in compressor puternic, facandu-l sa raspunda ciudat la unele note, iar la altele deloc.

Taierea acestor frecvente inainte de compressor ajuta foarte mult la reducerea acestor anomalii. Sunetul devine mai transparent si natural.

O alta parte pe care am descoperit-o accidental este atunci cand vocalul da cu piciorul in podea sau chiar in standul microfonului in timp ce canta. Sunetele de frecventa joasa se taie cu un pre EQ inainte de a intra in compressor. Rezultatul este unul clar, fara accente aleatoare.

Iata un exemplu de procesoare: unul de la Focusright – ISA 430

si un strip de la Metric Halo

Citesc deunazi, ca in Internetul nostru cel de toate zilele, cuprins de febra advertising-ului, o companie din State, care ofera servicii de telefonie VoIP, a pus la punct un sistem automat care, “ascultand” conversatia telefonica dintre doua persoane, reda reclame audio in functie de subiectul despre care acestea vorbesc. In fapt, sistemul are o serie de cuvinte cheie incorporate, si in momentul in care exista un match (sau mai multe) trimite automat ad-ul corespunzator.

Agentia de media care sustine serviciul incearca sa profite de potentialul de advertising oferit de utilizatorii serviciului de telefonie oferind marketerilor posibilitatea sa-i targeteze pe acestia cu cele mai potrivite reclame, adaptate discutiei curente. Beton.

De exemplu, un consumator care vorbeste despre filme, se poate trezi ca aude informatii despre trailere, review-uri si premiere. Genul asta de reclame activate de voce permite brandurilor sa atinga consumatorii cu reclame ce au un content mult mai targetat, avand oferte relevante. De asemenea, furnizorii de servicii de telecom castiga din crearea unui nou canal de revenue.

Ma gandesc aici ca as putea sa vand unui beneficiar spatiu de reclama pe baza de cuvinte cheie. Vinzi corpuri de iluminat? OK, daca softul “aude” in conversatie cuvintele “electric” “iluminat” “casa” “economie” “energie electrica” “curent” atunci dau drumul la reclama cu lampile economice Super X Light. Got the idea ?

Atata timp cat nu e un sistem intruziv care sa deranjeze, eu cred in el. Ma gandesc ca si un serviciu de telefonie ar putea exista sustinut doar de astfel de reclame . Gratis pentru utilizatori.