De ceva timp, experimentand cu track-urile audio produse, am inteles care este rolul filtrarii in masterizare. Cu alte cuvinte, ce rol are EQ-ul in calitatea finala a unui track audio?

Raspunsul e simplu. O material audio care e foarte bine separat in frecvente, va suna echilibrat si placut, spre deosebire de unul in care toba mare se aude exagerat de tare, simultan cu cineii stridenti. Ceea ce incerc sa spun este ca, in general, trebuie cautata echilibrarea tuturor instrumentelor dintr-o melodie prin aplicarea unui EQ adecvat pe fiecare.

Exemplu: avem un track hip hop in care exista toba mare, premier, cinel, shaker, bass, viori, pian si o voce

Toba mare ar trebui centrata cu un boost la 60 Hz (bass) si 120 Hz (attack) cu un rolloff (se coboara la minus infinit) dupa 200 Hz.

Bass-ul ar trebui expandat la 50 Hz, 140 Hz (attack) si 300 Hz (inteligibilitate) cu un rolloff dupa 1 kHz.

Cineii ar trebui expandati la 8 kHz si la 12 kHz (cristalin) cu un rolloff sub 1000 Hz.

Shakerii ar trebui expandati la 400 Hz, 2 kHz si un pic la 5 kHz

String-urile, fiind armonie, trebuie centrate pe la 500 Hz, cu un mic boost la 250 Hz si la 7 kHz.

Pianul ar trebui expandat la 1 kHz, cu un mic boost la 6 kHz si un rolloff sub 200 Hz.

Vocea ar trebui sa aiba un rolloff la 50 Hz pentru eliminarea zgomotului de mod comun datorat retelei electrice, un boost la 300 Hz (inteligibiltate consoane), un altul la 600 (inteligibilitate consoane), precum si doua boost-uri la 3 kHz pentru inteligibilitate globala, respectiv la 8 kHz pentru cristalin.

Obtinem un mix echilibrat, care nu deranjeaza, fara armonici (o sa discutam in partile viitoare despre acestea) gata de MASTER.

Bucatarul sonor va doreste auditie placuta!

Zilele trecute, Stefan ma intreaba: “In regula, am bani, vreau sa imi iau o gramada de chestii in studio insa nu stiu pe ce sa merg. Analogic sau digital? Stiu ca digital e beton, ca e pe val, ca sunt multe tool-uri care sosesc in piata. Cu toate astea sunt multe avantaje pe analogic, dar vreau sa stiu ca investesc in EXACT ceea ce trebuie. Sa merg exclusiv pe digital ? Sau pe analogic ?”

Buna intrebare.

Am vazut o gramada de sunetisti, in special mai varstnici, dar nu neaparat, care sunt adepti ai modelului analogic de sound engineering: analogic inseamna caldura, coloratura si caracter. Insa digitalul aduce precizie si claritate. Sincer, cred ca cea mai buna varianta ar fi sa se mearga hibrid, combinand analogic cu digital. Exista o droaie de convertoare AD – DA care sunt teoretic 100% transparente, asa ca tranzitia intre cele 2 moduri de lucru e super simpla. Nu mai exista acele deformari sonice care apareau in convertoarele de la mijlocul anilor ‘90, asa ca go for hybrid!

Eu am un compressor de voce hibrid, lampa + digital, care suna foarte bine in combinatie cu mike-ul meu Audio Tehnica.

Efectul lampii este acela de caldura, data undeva cam la 8000 – 9000 Hz. Pentru vocile de femeie, este smash hit combinatia.

Stiu ca in ultima perioada am scris foarte mult de unde joase si vibratii, insa asa s-a nimerit

In weekend am completat sistemul meu de monitorizare audio cu un subwoofer de 300 de watti, activ. Nevoia asta o simteam atunci cand ascultam la nivel scazut ceea ce mixam. Nu exista acel “fat sound”, si deseori trebuia sa refac mastere din cauza ca toba mare sau basul erau prea sus.

Magaoaia are 33 de kilograme, si mi-a umplut aproape total pe inaltime (dar nu pe latime) si adancime masa de mixaj. E o placere sa imi tin mixerul la nivel scazut, si sa simt un sunet plin si extrem de echilibrat. Desi e produs de un brand consacrat in low end-ul profesional, am ramas impresionat de cat de balansat este bottom-ul de 50 de Hz emis de grasan.

Bottom line: luati-va subwoofer in studio daca mix-urile voastre suna dezechilibrat. Face minuni.

Sugestie “culinara”: A se servi cu middle si high ends!

In urma intrebarilor primite de la niste amici de-ai mei produceri, m-am decis sa discut un pic despre mastering si parti din acesta.

O intrebare primita de la un amic ce incearca sa isi faca singur masterul la piese suna asa: Nu-i asa ca EQ-ul si filtrarea ar trebui sa se faca dupa compresie, deoarece aceasta “coloreaza” EQ-ul daca este facut inainte? Daca da, de ce? Nu ar trebui macar filtrat zgomotul (low, cel de 50 Hz – fundamentala curentului electric in 99% din Europa) inainte de compresie?

Nu exista reguli clare si rapide aici. Multe au de-a face cu modul vostru de lucru, si, pentru schimbari subtile de EQ, chiar nu cred ca este importanta ordinea in care se “inlantuiesc” cele doua procesoare (asa numitul “plugin chain”, pentru cei care lucreaza cu plugin-uri DX sau VST). Cu toate acestea, exista o ratiune pentru care ar trebui sa compresati inainte sa aplicati EQ, in special atunci cand sunteti la inceput in ale procesatului.

Sa spunem, pentru moment, ca aveti deja un preset de compressor care va place pentru un anumit track din mix, si apoi decideti sa utilizati un EQ de precompresie pentru a ajusta tonalitatea track-ului. Orice crestere sau scadere in controalele EQ-ului va modifica nivelul global al semnalului relativ la pragul (threshold) compresorului – pe care deja l-ati ales – si, deci, va altera sunetul compresat care va placea, asta in cazul in care nu modificati setarile de prag si/sau raport (ratio) pentru a compensa.

Ceea ce am simtit intotdeauna este ca EQ-ul de pre-compresie apare, de obicei, ca mai putin responsiv ca un EQ post-compresie, deoarece gain-ul de intrare al compressorului tinde sa atenueze micile modificari ale sunetului.

In practica, eu utilizez EQ dupa compresie pentru toate task-urile de procesare tonala, prin urmare, nu imi mai fac probleme ca cele doua efecte ar interactiona ciudat. Daca vreodata aplic EQ inainte de compresie, atunci o fac numai cand am probleme in a face compressorul sa raspunda potrivit. Un exemplu comun este cand se inregistreaza o chitara acustica avand microfonul prea aproape de corzi. In aceasta pozitie, se inregistreaza un spectru bogat de frecvente joase, iar acestea pot “lovi” in compressor puternic, facandu-l sa raspunda ciudat la unele note, iar la altele deloc.

Taierea acestor frecvente inainte de compressor ajuta foarte mult la reducerea acestor anomalii. Sunetul devine mai transparent si natural.

O alta parte pe care am descoperit-o accidental este atunci cand vocalul da cu piciorul in podea sau chiar in standul microfonului in timp ce canta. Sunetele de frecventa joasa se taie cu un pre EQ inainte de a intra in compressor. Rezultatul este unul clar, fara accente aleatoare.

Iata un exemplu de procesoare: unul de la Focusright – ISA 430

si un strip de la Metric Halo